Antibioticele care afectează structura celulelor bacteriene
Cuprins:
- Penicilina funcționează prin blocarea unei etape specifice de reticulare în producția de pereți celulari, care este critică pentru bacterii pentru a forma pereți puternici ai celulelor. Penicilina blochează acțiunea transpeptidazei enzimei de reticulare, așa că, deși subunitățile de perete celular sunt produse în mod normal, ele nu sunt legate între ele unul cu celălalt. Această insuficiență încrucișată creează pereți celulari bacterieni slabi, care nu pot conține citoplasma bacteriană și lizele celulare, ucigând bacteriile. Penicilina, amoxicilina și ampicilina sunt exemple de antibiotice care funcționează prin blocarea etapei de reticulare.
- Bacitracina blochează încă o etapă în sinteza peretelui celular bacterian. Subunitățile peretelui celular (peptidoglicani) sunt produse în interiorul celulei și trebuie transportate prin membrana celulară bogată în lipide. O moleculă de transportor specială numită moleculă purtătoare de lipide transportă peptidoglicanul prin membrană, eliberează subunitatea și este reciclată înapoi prin membrană pentru a ridica următoarea subunitate. Bacitracina blochează reciclarea moleculei de transport lipidice necesară pentru transportarea următoarei subunități, slăbind peretele celular. Peretele celular slăbit se stinge, ucigând celula bacteriană.
Antibioticele pot ucide bacteriile prin interferența cu funcțiile lor intracelulare normale (sinteza ARN, ADN și proteine) sau prin slăbirea structurii celulare a bacteriei, pentru a rupe deschis sau lise. Spre deosebire de celulele animale, celulele bacteriene au atât o membrană plasmatică, cât și un perete celular exterior rigid. Se descriu antibiotice care perturbe fie peretele celular, fie membrana plasmatică.
Penicilina funcționează prin blocarea unei etape specifice de reticulare în producția de pereți celulari, care este critică pentru bacterii pentru a forma pereți puternici ai celulelor. Penicilina blochează acțiunea transpeptidazei enzimei de reticulare, așa că, deși subunitățile de perete celular sunt produse în mod normal, ele nu sunt legate între ele unul cu celălalt. Această insuficiență încrucișată creează pereți celulari bacterieni slabi, care nu pot conține citoplasma bacteriană și lizele celulare, ucigând bacteriile. Penicilina, amoxicilina și ampicilina sunt exemple de antibiotice care funcționează prin blocarea etapei de reticulare.
Bacitracina blochează încă o etapă în sinteza peretelui celular bacterian. Subunitățile peretelui celular (peptidoglicani) sunt produse în interiorul celulei și trebuie transportate prin membrana celulară bogată în lipide. O moleculă de transportor specială numită moleculă purtătoare de lipide transportă peptidoglicanul prin membrană, eliberează subunitatea și este reciclată înapoi prin membrană pentru a ridica următoarea subunitate. Bacitracina blochează reciclarea moleculei de transport lipidice necesară pentru transportarea următoarei subunități, slăbind peretele celular. Peretele celular slăbit se stinge, ucigând celula bacteriană.
Polimixina B
Polimixina B, un antibiotic peptidic ciclic, acționează asupra unei alte componente a structurii celulare, a membranei plasmatice. Polimixina acționează prin creșterea permeabilității membranei celulare, determinând celulele să preia prea multă apă și să lizeze, ucigând bacteria. Din nefericire, polimixina interacționează de asemenea cu membrana celulară a celulelor rinichilor și a celulelor nervoase umane, ceea ce îl face toxic pentru aceste organe și, prin urmare, un antibiotic intern relativ slab pentru uz clinic.Polimixina este frecvent utilizată în preparate antibiotice topice.
