Bolile comune ale splinei

Cuprins:

Anonim

Splinul este un organ spongios cu dimensiunea unui pumn situat în partea superioară stângă a abdomenului, spre flanc, în spatele coastelor inferioare. Acesta face parte din sistemul limfatic și imunitar, ajutând organismul să lupte împotriva infecțiilor și să elimine sângele deșeurilor. Deși oamenii pot trăi fără splină, absența acestuia poate duce la infecții bacteriene copleșitoare dacă nu se iau măsuri de precauție adecvate.

Videoclipul zilei

Infecție

Datorită rolului său în sistemul imunitar, infecțiile pot afecta splina, cauzând splenomegalie sau splină mărită. Boala virală poate provoca splenomegalie. Cea mai cunoscută este mononucleoza, provocată de virusul Epstein-Barr, care poate provoca splenomegalie și fragilitatea splinei, până la punctul în care pacientul poate susține ruptura splinei cu traume severe în zonă. Alte infecții care pot afecta splina includ hepatita, malaria și bruceloza (o infecție bacteriană rară cauzată de consumul de lapte nesterilizat sau de carne).

Una dintre funcțiile splinei este de a curăța fluxul sanguin din resturile celulare, în special în cazul în care există defectarea celulelor roșii din sânge. Prin urmare, condițiile care duc la defalcarea celulelor roșii din sânge pot afecta splina, provocând splenomegalie. O astfel de condiție este boala celulelor secera, în care celulele roșii din sânge sunt fragile și se rup ușor. Splina stochează aceste celule, devenind mărită. În cele din urmă, splina poate, de asemenea, să prindă globule roșii normale, ceea ce duce la agravarea anemiei. Alte afecțiuni ale sângelui includ sferocitoza ereditară și elipticoza ereditară, ambele afecțiuni în care celulele roșii din sânge sunt anormal și fragile.

Splinul este un organ foarte vascular care poate deveni angrenat cu sange, astfel incat ruptura splinei poate fi periculoasa si pune viata in pericol. Ruptura splinei rezultă de obicei din traume, în special accidente de mașină. Dacă splina rupe, sângele se va infiltra în cavitatea abdominală, cauzând durere. Pacienții cu ruptura splenică pot deveni rapid anemici, ducând la compromisuri cardiovasculare și necesitatea transfuziei sângelui. Tratamentul pentru ruptura splenică a fost îndepărtarea splinei, dar chirurgii acum încearcă să salveze splina, deoarece o splină absentă predispune organismul la infecții bacteriene grave.