Semnele oculare ale bolii Lyme

Boala Lyme este o boală transmisă de căpușe care poate provoca simptome în multe sisteme ale corpului, inclusiv ochii, chiar după apariția mușcăturii inițiale. Problemele oculare sunt reacții adverse mai puțin frecvente ale bolii Lyme care pot apărea în faza timpurie sau târzie a bolii și pot lua multe forme diferite. Tratarea bolii Lyme cu antibiotice împreună cu tratarea complicațiilor specifice ale ochilor este esențială pentru a preveni problemele oculare recurente.

Video al zilei

Conjunctivită

Conjunctivită sau roșeață și descărcare datorită inflamației conjunctivei pot să apară în faza incipientă a bolii Lyme. Conjunctiva, sau căptușirea globului ocular și a pleoapei inferioare, arată roz, cu vizibile mici vase de sânge înroșite. Pus poate fi prezent, conform Illinois Eye and Ear Infirmary. Acest tip de conjunctivită nu este contagioasă și se limpezește singură.

O inflamație a uveei, partea mediană a ochiului, se numește uveită. Uvea este alcătuită din iris, partea colorată a ochiului; corpul ciliar, care face ca fluidul să umple ochiul; și coroidul, stratul sub retină. Potrivit lui Allen Ho, MD, boala Lyme poate provoca uveita intermediara, de asemenea cunoscuta sub numele de pars planita, care afecteaza zona din spatele irisului. Conform Manualului Merck, pars planita este adesea nedureroasă; principalele simptome sunt floater-urile crescute - punctele întunecate sau liniile care se mișcă în jurul lor - și pierderea vederii. Principalul tratament utilizat pentru uveita este picăturile steroidale pentru ochi, care reduc inflamația. Tratamentul poate dura câteva luni, deoarece steroizii trebuie reduse lent sau se vor produce efecte de rebound. Dropurile care dilată pupilele pot fi folosite pentru a menține irisul lipit de lentilă, ceea ce se poate întâmpla dacă irisul devine cicatrici, potrivit dr. Ho. Aceasta poate duce la pierderea permanentă a vederii.

Nevrită optică

Nervul optic poartă impulsuri din retină către creier. Nevrita optică este o inflamație a fibrelor care acoperă nervul optic. Potrivit Clinicii Mayo, boala Lyme poate cauza nevrită optică. Simptomele bolii sunt durerea în ochi, incapacitatea de a vedea culoarea și pierderea vederii. Steroizii sunt administrați atât intravenos, cât și ca picături pentru ochi pentru tratarea nevrită a nervilor optici, potrivit Clinicii Mayo.

Keratita

Keratita sau inflamația corneei poate fi un semn al bolii Lyme, conform Manualului Merck. Keratita poate provoca durere în ochi, sensibilitate la lumină, rupere și vedere încețoșată. Ochiul poate apărea opacificat sau acoperit cu o ceață albă. Prednison, un steroid, se administrează sub formă de picături pentru ochi sau prin gură timp de două până la șase luni în infecții mai profunde.

Vasculita retiniana

Inflamatia vaselor de sange ale retinei, cunoscuta si sub denumirea de vasculita retiniana, poate aparea ca o complicatie a bolii Lyme, conform lui K.Durrani, M. D. Cele mai frecvente simptome ale vasculitei retinale sunt pierderea progresiva a vederii. Potrivit lui Durrani, tratamentul depinde de prezentarea bolii, dar include, de obicei, steroizi cu doze mari și poate include injectarea oculară a steroizilor. Laserul poate fi utilizat dacă se produc multe hemoragii mici în ochi.

Ocluzia venei retinală a ramificației

Boala Lyme este ocazional asociată cu ocluzia venei retinale a ramificației (BRVO), un blocaj al venelor retinei. BRVO poate provoca pierderea vederii în zona în care este localizat blocajul, în funcție de chirurgia VitreoRetinal. Nu există nici o durere asociată cu un BRVO, însă pierderea vederii apare dacă blocajul determină umflarea maculei. Tratamentul este laser în cazul în care blocajul este departe de macula sau injectarea intravitroasă a steroizilor în cazul în care se produce umflarea în macula.